Despre carte: an / „Ian si-a pus o jacheta captusita groasa si largi, a aruncat pe deasupra o haina de ploaie si a pus picioarele in prelate. Aplecându-se, se îndreptă spre ieșire. La uşă se întoarse - Zina, sprijinindu-şi bărbia în pumni, stătea la masa ciobită din bucătărie şi plângea în tăcere. Ian o privi îndelung, fără să clipească. A tăcut. Nu a fost nimic de spus, nu au mai rămas cuvinte potrivite multă vreme. Și ce cuvinte pot fi?…»